Am intrat în lumea bună a ”blogherilor”. Am primit o leapșă. De la viitoarea cumnațică. Nu știu ce-i aia leapșă. Și mai ales pe blog. Băiet deștept fiind și citind primele rânduri din postul ei, m-am luminat! Cică trebuie să aleg a patra fotografie din al patrulea folder... Da' al câtelea folder nu se știe.
Așa că am căutat în ăla cu poze. Și ce să vezi... Am descoperit una plină de praf virtual și amintiri. A fost făcută într-o ședință foto premeditată împreună cu amicul Paul cu multa vreme în urmă. Prea multă. Dar să revenim la oile... pardon, leapșa noastră.
După ce-am dat praful la o parte de pe poză mi-am amintit cum ne-am hotărât noi să participăm la nu-mai-știu-ce concurs foto și înarmați cu Canonu' meu pe film si Zenitul lui Paul am purces la puricat centrul Ieșilor în căutare de subiecte care să ne încânte ochiu' și lentila. Lucru destul de complicat. Așa că ne-a pălit inspirația când ne-am trezit înconjurați de gheretele pline de carți vechi scoase la vânzare că deh, îs trecute... Și cum spuneam, ne-a pălit inspirația. Și-am cerut unui nene care abia se vedea dintre cărți să ne împrumute si nouă o scriere aleasă care să fie cât mai ponosită (am fi cumpărat-o da' nici bani de tramvai nu aveam la ora aia) că dă mai bine în poză. Pesemne că mutrele noastre i-au inspirat încredere așa că ne-a împrumutat pentru o jumătate de oră o veche... Biblie. Au urmat mai multe încercări, tot felul de idei, care mai de care mai ciudată... Una dintre acestea o vedeți mai sus.
Și cu asta dragii moșului am încheiat poveștile din tinerețile mele nu foarte îndepărtate.
Ah, era să uit! Dăm leapșa mai departe, nu? Și marele caștigător e tot un Ady. Bafta!
